Bătălia de la Finta – context istoric

Bătălia de la Finta, desfășurată la 17 mai 1653, este una dintre cele mai importante confruntări militare din istoria medievală a Țării Românești. Lupta i-a opus pe Matei Basarab, domn al Munteniei, și pe Vasile Lupu, domn al Moldovei, sprijinit de trupele cazace conduse de ginerele său, Timuș Hmelnițki.

Victoria obținută de Matei Basarab a avut consecințe majore asupra echilibrului politic din regiune și a confirmat prestigiul său de strateg militar.

⸻

Cum s-au pregătit armatele pentru luptă

În jurul prânzului, oastea muntenească era deja așezată pe poziții pe valea Ialomiței. Trupele moldovenești au sosit primele și au fost dispuse de Vasile Lupu pe poiana dintre podeț și zona mlăștinoasă din apropiere.

Cazacii conduși de Timuș Hmelnițki au întârziat, după ce în noaptea precedentă, la Cocorăști, satul a fost incendiat din neglijența acestora. Această întârziere avea să influențeze decisiv cursul bătăliei de la Finta.

⸻

Primele atacuri și intervenția mercenarilor

După mai bine de două ore de așteptare, Vasile Lupu a decis să atace fără sprijinul cazacilor. Cavaleria moldovenească a lovit aripa dreaptă a muntenilor, însă seimenii trimiși de Matei Basarab au reușit să reziste.

Intervenția mercenarilor germani aflați în slujba lui Vasile Lupu a schimbat temporar balanța luptei. Trupele muntenești au fost împinse spre Ialomița, iar moldovenii au pătruns până în tabăra lui Matei Basarab.

⸻

Momentul critic al bătăliei de la Finta

Sosirea cazacilor a creat un pericol major pentru armata muntenească. Observând riscul asupra flancului drept, Matei Basarab a retras trupe din a doua linie și a atacat decisiv flancul moldovenesc, provocând dezordine.

Cazacii s-au așezat în trei coloane succesive, cu pedestrașii în frunte. Înaintarea lor a fost îngreunată de terenul mlăștinos, iar focul concentrat al haiducilor munteni a produs pierderi semnificative.

În timpul luptei, Matei Basarab a fost rănit de un glonț la piciorul stâng. Cu toate acestea, a rămas în fruntea oștirii și, potrivit cronicarului Miron Costin, „a îndemnat oastea sa ca un deplin oștean”.

⸻

Furtuna care a decis soarta luptei

În momentul decisiv, Matei Basarab a ordonat atacul general, profitând de înghesuirea trupelor cazace. Oastea muntenească a pătruns cu săbiile scoase în rândurile inamice.

Atunci, o furtună violentă, cu ploaie torențială și grindină, s-a abătut asupra taberei moldo-cazace, făcând inutilizabile armele de foc. Cazacii, cuprinși de panică, s-au retras în dezordine, trăgându-l cu ei și pe Vasile Lupu.

Miron Costin nota:

„Dacă Matei nu ar fi fost rănit, abia cineva ar fi scăpat dintre moldoveni și cazaci.”

⸻

Urmările bătăliei de la Finta

Victoria lui Matei Basarab a fost totală. Armata moldo-cazacă s-a retras peste Siret, iar la 18 mai 1653, domnitorul muntean s-a întors triumfător la Târgoviște.

Pe câmpul de luptă au rămas aproximativ 3.000 de morți, peste care s-a ridicat o movilă comemorativă la Finta, marcată ulterior cu o cruce de piatră.

Bătălia de la Finta (1653) rămâne una dintre cele mai mari victorii militare ale Țării Românești și confirmă rolul lui Matei Basarab ca unul dintre cei mai importanți domnitori din istoria românilor.